Acum 6 saptamani am incheiat o relatie de 2 ani care credeam ca o sa dureze pentru totdeauna.. nu a fost sa fie si, probabil, am fost doar o lectie unul in viata ceiluilalt.. imediat dupa despartire au urmat o serie de evenimente in viata mea desprinse din filmele de drama..
La nici o saptamana dupa ce mi am incheiat relatia a trebuit sa ajung de urgenta la spital cu Hachi-cainele meu, copilul meu. Avea nevoie de operatie si internare, o operatie complicata care a durat vreo 3 ore. Socul despartirii deja nu mai exista, gandul ca as putea pierde fiinta care de 8 ani imi ofera iubire si afectiune neconditionat era prea mult pt mine.. la nici cateva zile dupa operatie au urmat o alta serie de evenimente care mi-au deschis ochii si mi au amintit de fetita care la 20 ani lua decizia de a nu face compromisuri si renunta la o relatie de 6 ani pentru a-si urma visul unei cariere si al unei relatii cu o iubire atat de sincera si reala ca s-ar scrie poeme si povesti dupa ea..
Timp de 4 saptamani totul parea ca se scufunda si ca planurile mele sunt o gluma pana in ziua in care m-am trezit si m-am uitat in oglinda si mi-am spus asa: “ce femeie frumoasa ai devenit! Si uite cate binecuvantari ai primit pana acum! Vor veni si altele, bucura-te ca esti!” Si asa am facut! M-am bucurat ca sunt, ca Hachi devenea cu fiecare zi mai puternic si mai sanatos, ca locuiesc intr-o casa frumoasa, incojurata de natura, ca am propriul business si ca sunt propriul sef. Iar o data cu decizia mea de a ma aprecia mai mult, de a ma iubi pentru toate reusitele de pana acum, a venit o rasplata din partea universului. Am reusit sa-mi cumpar masina la care acum un an doar visam, iar intr-o saptamana am incheiat 3 contracte noi, suficient de profitabile cat sa ma ajute sa mi achit noile cheltuieli si sa mi continui si stilul de viata confortabil. Mi-am promis ca in fiecare zi imi spune un lucru frumos si voi face ceva pentru mine, pentru a vindeca ranile din trecut si pentru a sarbatori reusitele, fie ele micute sau mari. Azi scriu acest post din cada cu spuma si petale de trandafiri, cu John Legend pe fundal la ora 15:00 ziua. La ora 15:00 m-am hotarat sa mi mut biroul in cada si sa ma bucur de un moment pt mine. Mi-am pus o masca pe fata si am multumit universului pentru ce am. Nu, nu am nimic material 🙂 Masina mult dorita, am lovit-o fix in ziua in care am cumparat-o, dar am ales sa invat o lectie si sa sarbatoresc reusita de a avea o masina pe care sa o lovesc…
Scriu acest post ca atunci cand voi fi din nou trista si coplesita de planurile vietii sa-mi amintesc ca:
– am fost suficient de curajoasa sa raman pe cont propriu si sa ma bazez pe mine
– am langa mine o multime de oameni, care uneori par ca sunt ingeri! Oameni care au mers de 2 ori pe zi la spital cu mine si Hachi, oameni care ma suna pt o cafea de 30 de minute ca sa povestim si sa zambim, oameni care imi sunt alaturi la orice ora din zi si din noapte.. va iubesc mult!
– am invatat sa mi ascult corpul si sa am grija de el, ma simt sanatoasa si simt ca in sfarsit corpul meu e fericit 🙂
– gasesc liniste si iubire in momente banale
– in absolut orice experienta exista o parte pozitiva, trebuie doar sa deschid ochii bine si sa vreau sa vad
– sunt frumoasa! Da, ma iubesc cu toate defectele mele: burtica, celulita, vergeturi.. le iubesc pentru ca sunt parte din povestea mea, pentru ca fiecare semn poarta o poveste si e o caramida pusa la casa sufletului meu
– am invatat ca fericirea vine din mine si incepe cu mine!
– am invatat sa privesc oamenii frumosi la interior si sa indepartez oamenii care ma privesc doar la exterior
In the end, ce vreau sa mi spun este ca:
“You are kind, you are smart, you are beautiful, you are enough! Keep fighting for your dreams, keep loving lound and with all your heart! Life is amazing, just the way it is!”
Mi-as dori mult ca fetele si femeile care citesc acest post sa-si scrie o scrisoare de iubire fata de ele insele… voi sunteti eroinele vietilor voastre si sunteti magice! Sa nu uitati asta! Si fiecare zi e un dar minunat de a trai si respira viata!
To all the Wonder Women out there who had had their heart broken by life and who had found the strength to get up and keep fighting!
by